reflexiv definitie

credit rapid online ifn

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. Gânditor; meditativ. 2. Care se răsfrânge. ♦ Diateză reflexivă (și s.n.) = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv; (mat.) relație reflexivă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși. [Cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv]. adjectivreflexiv

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. (despre oameni) predispus la reflecție (1); meditativ, gânditor. 2. care se răsfrânge. ♦ diateză ~ă = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb ~ = verb la diateza reflexivă; pronume ~ = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv. 3. (mat.) relație ~ă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși. (< fr. reflexif, lat. reflexivus, germ. reflexiv) adjectivreflexiv

credit rapid online ifn

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve adjectivreflexiv

reflexiv a. 1. făcut sau zis cu reflexiune; 2. meditativ: spirit reflexiv; 3. Gram. se zice de un verb care exprimă o acțiune a subiectului asupra lui însuș. adjectivreflexiv

*reflexív, -ă adj. (d. lat. reflexum cu suf. -iv; fr. réflexif). Dispus spre reflexiune, gînditor, meditativ: spirit reflexiv. Gram. Verb reflexiv, verb care arată o acțiune care se întoarce asupra subĭectuluĭ propozițiuniĭ, ca: (eŭ) mă culc. adjectivreflexiv

REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (în sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv. adjectivreflexiv

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireflexiv

reflexiv  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reflexiv reflexivul reflexi reflexiva
plural reflexivi reflexivii reflexive reflexivele
genitiv-dativ singular reflexiv reflexivului reflexive reflexivei
plural reflexivi reflexivilor reflexive reflexivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z