reflecta definitie
- Vezi aici mai multe sinonimereflecta
- Vezi aici mai multe rimereflecta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curef
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucta
REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet) adjectivreflect
refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte adjectivreflect
reflect n. reflexiunea luminii sau a colorii: candela cu reflectul ei roz alb EM. adjectivreflect
REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet]. adjectivreflect
REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). adjectivreflect
*refléct și -éz, a -á v. tr. (fr. refléter [și réfléchir] și lat. refléctere). Resfrîng, arunc înapoĭ lumina saŭ coloarea [!]: oglinda reflectă lumina. Oglindesc: lacu reflectă copaciĭ. Fig. Cuget mult la un lucru: după ce am maĭ reflectat, am renunțat la plecare. V. refl. Mă răsfrîng: lumina se reflectă pe părete [!]. Mă oglindesc: sufletu se reflectă în ochĭ, plopiĭ se reflectă în apă. verb tranzitivreflect
REFLECTÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrânge. ♦ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct și -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere]. verb tranzitivreflecta
REFLECTÁ vb. I. tr., refl. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gândi, a cugeta, a media. (< fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren) verb tranzitivreflecta
reflectá1 (a ~) (a gândi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 reflecteáză verb tranzitivreflecta
reflectá2 (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă verb tranzitivreflecta
reflectà v. 1. a răsfrânge lumina sau coloarea; 2. a cugeta matur asupra unui lucru; 3. a se oglindi: sufletul se reflectă în ochi. verb tranzitivreflectà
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refleter, lat. reflectere, germ. reflektieren. verb tranzitivreflecta
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluireflecta
| reflecta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)reflecta | reflectare | reflectat | reflectând | singular | plural | ||
| reflectând | reflectați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | reflectez | (să)reflectez | reflectam | reflectai | reflectasem | |
| a II-a (tu) | reflectezi | (să)reflectezi | reflectai | reflectași | reflectaseși | ||
| a III-a (el, ea) | reflectează | (să)reflectai | reflecta | reflectă | reflectase | ||
| plural | I (noi) | reflectăm | (să)reflectăm | reflectam | reflectarăm | reflectaserăm | |
| a II-a (voi) | reflectați | (să)reflectați | reflectați | reflectarăți | reflectaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | reflectă | (să)reflecteze | reflectau | reflectară | reflectaseră | ||