reflecta definitie

credit rapid online ifn

REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet) adjectivreflect

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte adjectivreflect

credit rapid online ifn

reflect n. reflexiunea luminii sau a colorii: candela cu reflectul ei roz alb EM. adjectivreflect

REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet]. adjectivreflect

REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). adjectivreflect

*refléct și -éz, a v. tr. (fr. refléter [și réfléchir] și lat. refléctere). Resfrîng, arunc înapoĭ lumina saŭ coloarea [!]: oglinda reflectă lumina. Oglindesc: lacu reflectă copaciĭ. Fig. Cuget mult la un lucru: după ce am maĭ reflectat, am renunțat la plecare. V. refl. Mă răsfrîng: lumina se reflectă pe părete [!]. Mă oglindesc: sufletu se reflectă în ochĭ, plopiĭ se reflectă în apă. verb tranzitivreflect

REFLECTÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrânge. ♦ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct și -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere]. verb tranzitivreflecta

REFLECTÁ vb. I. tr., refl. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gândi, a cugeta, a media. (< fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren) verb tranzitivreflecta

reflectá1 (a ~) (a gândi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 reflecteáză verb tranzitivreflecta

reflectá2 (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă verb tranzitivreflecta

reflectà v. 1. a răsfrânge lumina sau coloarea; 2. a cugeta matur asupra unui lucru; 3. a se oglindi: sufletul se reflectă în ochi. verb tranzitivreflectà

REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refleter, lat. reflectere, germ. reflektieren. verb tranzitivreflecta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluireflecta

reflecta  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)reflecta reflectare reflectat reflectând singular plural
reflectând reflectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reflectez (să)reflectez reflectam reflectai reflectasem
a II-a (tu) reflectezi (să)reflectezi reflectai reflectași reflectaseși
a III-a (el, ea) reflectea (să)reflectai reflecta reflectă reflectase
plural I (noi) reflectăm (să)reflectăm reflectam reflectarăm reflectaserăm
a II-a (voi) reflectați (să)reflectați reflectați reflectarăți reflectaserăți
a III-a (ei, ele) reflectă (să)reflecteze reflectau reflecta reflectaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z