refenea definitie

refeneá (refenéle), s. f. – 1. (Înv.) Sumă reprezentînd contribuția individuală la o cheltuială comună. – 2. Petrecere la care invitații contribuie în mod egal. – 3. Festin, chef, chiolhan. – Mr. arifine. Tc. refene (Șeineanu, II, 300), cf. ngr. ῥεφενές, bg. erfene. substantiv femininrefenea

refeneá pl. ele (turc. pers. harifane, ca bunĭ tovarășĭ, pop. ´arifane și refene, cota de plată la un chef, d. harif, pop. herif, tovarăș; ngr. refenés, bg. erfené. Munt. Fam. Contribuțiune la plata celor consumate. Munt. Mold. Adunare p. a chefui. Buc. Petrecerea flăcăilor și fetelor la lăsatu seculuĭ. A trage cuĭva o refenea, a-l ridiculiza c´a rămas neînsurat. – Pop. și răfenea. V. curama. substantiv femininrefenea

refeneá (înv.) s. f., art. refeneáua, g.-d. art. refenélei; pl. refenéle, art. refenélele substantiv femininrefenea

REFENEÁ, refenele, s. f. (înv.) Petrecere în comun; chef. – Din tc. refene. substantiv femininrefenea

refenea f. 1. cotizațiune (sens ieșit din uz); 2. Munt. petrecere în comun, benchetuire în societate cu alții: haiducii că ni-i strângea și la refenea pleca POP.; 2. pl. Buc. adunare (în seara de lăsatul secului) a flăcăilor și fetelor spre a petrece mâncând, bând și jucând; a trage o refenea, a lua în batjocură pe flăcăii cari nu s’au însurat în cășlegile de iarnă. [Turc. REFENÈ, cotizațiune]. substantiv femininrefenea