*redúplic, a -á v. tr. (lat. redúplico, -áre). Gram. Îndoĭesc, fac duplu [!], repet silaba inițială a verbuluĭ la unele timpurĭ (perfect, maĭ-mult-ca-perfect) în limba grecească, latină, sanscrită. verb tranzitivreduplic
REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i. redúplic. / < it. reduplicare]. verb tranzitivreduplica
REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare) verb tranzitivreduplica
reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică verb tranzitivreduplica
reduplicà v. a repeta silaba inițială a verbului la unele timpuri, în grecește și latinește. verb tranzitivreduplicà
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare. verb tranzitivreduplica
reduplica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reduplica | reduplicare | reduplicat | reduplicând | singular | plural | ||
reduplicând | reduplicați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reduplic | (să)reduplic | reduplicam | reduplicai | reduplicasem | |
a II-a (tu) | reduplici | (să)reduplici | reduplicai | reduplicași | reduplicaseși | ||
a III-a (el, ea) | reduplică | (să)reduplicai | reduplica | reduplică | reduplicase | ||
plural | I (noi) | reduplicăm | (să)reduplicăm | reduplicam | reduplicarăm | reduplicaserăm | |
a II-a (voi) | reduplicați | (să)reduplicați | reduplicați | reduplicarăți | reduplicaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reduplică | (să)reduplice | reduplicau | reduplicară | reduplicaseră |