REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva]. verb tranzitivredizolva
redizolva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)redizolva | redizolvare | redizolvat | redizolvând | singular | plural | ||
redizolvând | redizolvați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | redizolv | (să)redizolv | redizolvam | redizolvai | redizolvasem | |
a II-a (tu) | redizolvi | (să)redizolvi | redizolvai | redizolvași | redizolvaseși | ||
a III-a (el, ea) | redizolvă | (să)redizolvai | redizolva | redizolvă | redizolvase | ||
plural | I (noi) | redizolvăm | (să)redizolvăm | redizolvam | redizolvarăm | redizolvaserăm | |
a II-a (voi) | redizolvați | (să)redizolvați | redizolvați | redizolvarăți | redizolvaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | redizolvă | (să)redizolve | redizolvau | redizolvară | redizolvaseră |