REDEȘTEPTÁRE s.f. Acțiunea de a redeștepta și rezultatul ei; trezire din nou, reînviere. [< redeștepta]. substantiv femininredeșteptare
REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta. substantiv femininredeșteptare
REDEȘTEPTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) deștepta din nou, a readuce sau a-și reveni în fire. ♦ (Fig.) A izbucni, a (se) trezi din nou. 2. tr. A aminti, a evoca. [P.i. redeștépt. / după fr. réveiller]. verb tranzitivredeștepta
REDEȘTEPTÁ vb. I. tr., refl. a (se) deștepta din nou, a readuce (în simțiri), a-și reveni în fire. ◊ (fig.) a (se) stârni din nou, a reizbucni. II. tr. a reaminti, a evoca. (după fr. réveiller) verb tranzitivredeștepta
redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte verb tranzitivredeștepta
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb.I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta. verb tranzitivredeștepta
redeșteptare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | redeșteptare | redeșteptarea |
plural | redeșteptări | redeșteptările | |
genitiv-dativ | singular | redeșteptări | redeșteptării |
plural | redeșteptări | redeșteptărilor |