redacta definitie

REDACTÁ vb. I. tr. 1. A compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.). 2. A îndruma și a organiza conținutul unei publicații (periodice). [< redactor, cf. lat. redactum, fr. rédaction]. verb tranzitivredacta

REDACTÁ vb. tr. 1. a compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.). 2. a pregăti (la un ziar, la o editură) pentru publicare manuscrisele. (< redactor) verb tranzitivredacta

redactá (redactéz, redactát), vb. – A compune, a elabora. Format după lat. redactum, ca și contracta după contractum, cf. sp. redactar. Este dubletul lui redija, vb., din fr. rédiger. – Der. redactor, s. m.; redacți(un)e, s. f. verb tranzitivredacta

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză verb tranzitivredacta

redactà v. V. redijà. verb tranzitivredactà

REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor). verb tranzitivredacta

*redactéz v. tr. (d. redactor. E o formațiune rom. O aŭ și Spanioliĭ: redactar. Fr. rédiger, it. redígere. Cp. cu corectez și corijez). Redijez, formulez, aștern în scris, daŭ formă scrisă: a redacta un articul [!] de ziar, o protestare. verb tranzitivredactez