recurgere definitie

credit rapid online ifn

RECÚRGERE s.f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei; recurs (2). [< recurge]. substantiv femininrecurgere

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii substantiv femininrecurgere

credit rapid online ifn

RECURGÉRE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge. substantiv femininrecurgere

2) *recúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. re- și curg, după lat. recúrrere și fr. recourir). Mă adresez p. ajutor, fug la: am recurs la toate mijloacele. Jur. Fac recurs (mă adresez): a recurge la curtea de casațiune. verbrecurg

RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir]. verbrecurge

RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir) verbrecurge

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs verbrecurge

recurge v. 1. a cere ajutorul, a se adresa la: a recurge la un vecin; 2. a avea recurs la. verbrecurge

RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir). verbrecurge

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecurgere

recurgere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recurgere recurgerea
plural recurgeri recurgerile
genitiv-dativ singular recurgeri recurgerii
plural recurgeri recurgerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z