recurge definitie

2) *recúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. re- și curg, după lat. recúrrere și fr. recourir). Mă adresez p. ajutor, fug la: am recurs la toate mijloacele. Jur. Fac recurs (mă adresez): a recurge la curtea de casațiune. verbrecurg

RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir]. verbrecurge

RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir) verbrecurge

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs verbrecurge

recurge v. 1. a cere ajutorul, a se adresa la: a recurge la un vecin; 2. a avea recurs la. verbrecurge

RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir). verbrecurge

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirecurge

recurge  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)recurge recurgere recurs recurgând singular plural
recurgând recurgeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) recurg (să)recurg recurgeam recursei recursesem
a II-a (tu) recurgi (să)recurgi recurgeai recurseși recurseseși
a III-a (el, ea) recurge (să)recurgeai recurgea recurse recursese
plural I (noi) recurgem (să)recurgem recurgeam recurserăm recurseserăm
a II-a (voi) recurgeți (să)recurgeți recurgeați recurserăți recurseserăți
a III-a (ei, ele) recurg (să)recurgă recurgeau recurseră recurseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z