recura definitie
- Vezi aici mai multe rimerecura
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuura
RECURÁ vb. intr. (jur.) a face recurs (1). (< fr. recourir) verbrecura
*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză verbrecura
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir. verbrecura
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirecura
| recura verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)recura | recurare | recurat | recurând | singular | plural | ||
| recurând | recurați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | recurez | (să)recurez | recuram | recurai | recurasem | |
| a II-a (tu) | recurezi | (să)recurezi | recurai | recurași | recuraseși | ||
| a III-a (el, ea) | recurează | (să)recurai | recura | recură | recurase | ||
| plural | I (noi) | recurăm | (să)recurăm | recuram | recurarăm | recuraserăm | |
| a II-a (voi) | recurați | (să)recurați | recurați | recurarăți | recuraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | recurează | (să)recureze | recurau | recurară | recuraseră | ||