recules definitie

credit rapid online ifn

*reculég, -lés, a -lége (mă) v. refl. (re- și culeg, după fr. recucillir). Îmĭ adun forțele cugetăriĭ, îmĭ vin în fire după o nenorocire saŭ o emoțiune. adjectivreculeg

*reculég, -lés, a -lége (mă) v. refl. (re- și culeg, după fr. recucillir). Îmĭ adun forțele cugetăriĭ, îmĭ vin în fire după o nenorocire saŭ o emoțiune. verb tranzitivreculeg

credit rapid online ifn

RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditație. [P.i. reculég. / < re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere]. verb tranzitivreculege

RECULÉGE vb. 1. refl. a-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditație. (după fr. recueillier) verb tranzitivreculege

reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditație. Fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege. verb tranzitivreculege

reculege v. a-și concentra atențiunea asupra unui obiect: a se reculege (= fr. recueillir). verb tranzitivreculege

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés verb tranzitivreculege

RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir). verb tranzitivreculege

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecules

recules   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recules reculesul reculea reculeasa
plural reculeși reculeșii reculese reculesele
genitiv-dativ singular recules reculesului reculese reculesei
plural reculeși reculeșilor reculese reculeselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z