reculare definitie

credit rapid online ifn

RECULÁRE s.f. Faptul de a recula. [< recula]. substantiv femininreculare

reculáre s. f., g.-d. art. reculắrii; pl. reculắri substantiv femininreculare

credit rapid online ifn

RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula. substantiv femininreculare

RECULÁ vb. I. intr. A face un recul; a se smuci înapoi. [< fr. reculer]. verbrecula

RECULÁ vb. intr. a face un recul. (< fr. reculer) verbrecula

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză verbrecula

RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer. verbrecula

*reculéz v. intr. (fr. reculer). Barb. Zmuncesc, izbesc înapoĭ în momentu descărcăriĭ: tunu a reculat. verbreculez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireculare

reculare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reculare recularea
plural reculări reculările
genitiv-dativ singular reculări reculării
plural reculări reculărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z