recula definitie
- Vezi aici mai multe rimerecula
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cula
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuula
RECULÁ vb. I. intr. A face un recul; a se smuci înapoi. [< fr. reculer]. verbrecula
RECULÁ vb. intr. a face un recul. (< fr. reculer) verbrecula
reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză verbrecula
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer. verbrecula
*reculéz v. intr. (fr. reculer). Barb. Zmuncesc, izbesc înapoĭ în momentu descărcăriĭ: tunu a reculat. verbreculez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirecula
| recula verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)recula | reculare | reculat | reculând | singular | plural | ||
| reculând | reculați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | reculez | (să)reculez | reculam | reculai | reculasem | |
| a II-a (tu) | reculezi | (să)reculezi | reculai | reculași | reculaseși | ||
| a III-a (el, ea) | reculează | (să)reculai | recula | reculă | reculase | ||
| plural | I (noi) | reculăm | (să)reculăm | reculam | recularăm | reculaserăm | |
| a II-a (voi) | reculați | (să)reculați | reculați | recularăți | reculaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | reculează | (să)reculeze | reculau | reculară | reculaseră | ||