recucerire definitie

credit rapid online ifn

RECUCERÍRE s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [< recuceri]. substantiv femininrecucerire

recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri substantiv femininrecucerire

credit rapid online ifn

RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri. substantiv femininrecucerire

RECUCERÍ vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / < re- + cuceri, după fr. reconquérir]. verb tranzitivrecuceri

RECUCERÍ vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir) verb tranzitivrecuceri

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă verb tranzitivrecuceri

RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir). verb tranzitivrecuceri

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecucerire

recucerire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recucerire recucerirea
plural recuceriri recuceririle
genitiv-dativ singular recuceriri recuceririi
plural recuceriri recuceririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z