rectorat definitie

credit rapid online ifn

RECTORÁT s.n. Demnitate, funcție de rector; biroul și serviciile care țin de rector; timpul cât cineva deține funcția de rector. [Pl. -te, -turi. / < fr. rectorat, germ. Rektorat]. substantiv neutrurectorat

RECTORÁT s. n. funcția de rector; biroul și serviciile care țin de rector. (< fr. rectorat, germ. Rektorat) substantiv neutrurectorat

credit rapid online ifn

*rectorát n., pl. e (d. rector cu -at ca´n consulat). Funcțiunea de rector. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Camcelaria rectoruluĭ. substantiv neutrurectorat

rectorát s. n., pl. rectoráte substantiv neutrurectorat

rectorat n. demnitate, funcțiune de rector. substantiv neutrurectorat

RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat. substantiv neutrurectorat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirectorat

rectorat  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rectorat rectoratul
plural rectoraturi rectoratele
genitiv-dativ singular rectorat rectoratului
plural rectoraturi rectoraturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z