rector definitie

credit rapid online ifn

RÉCTOR s.m. Conducător al unei universități sau al unui institut politehnic. ♦ (În unele țări din Apus) Conducător al unei școli medii; grad deținut de acesta. // adj. Conducător, diriguitor. ◊ (Liv.) Spirit rector = conducător spiritual. [< lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur]. substantiv masculinrector

RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituții de învățământ superior; ◊ (în unele țări din Apus) conducător al unei școli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiților. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor) substantiv masculinrector

credit rapid online ifn

*réctor m. (lat. réctor, -óris, d. régere, rectum, a conduce. V. co- și di-rector). Directoru uneĭ universitățĭ (odinĭoară și al unuĭ seminar teologic). V. prorector, decan. substantiv masculinrector

réctor s. m., pl. réctori substantiv masculinrector

rector m. cel ce dirijează o Universitate. substantiv masculinrector

RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (în unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur. substantiv masculinrector

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirector

rector  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rector rectorul
plural rectori rectorii
genitiv-dativ singular rector rectorului
plural rectori rectorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z