rectitudine definitie

credit rapid online ifn

RECTITÚDINE s.f. 1. Starea, calitatea unei linii drepte. 2. (Fig.) Spirit de dreptate; sinceritate. ♦ Conformitate cu rațiunea, morala, datoria. [Cf. fr. rectitude, lat. rectitudo, it. rectitudine]. substantiv femininrectitudine

RECTITÚDINE s. f. 1. însușirea unei linii drepte. 2. (fig.) conformitate cu rațiunea, morala, datoria. (< fr. rectitude, lat. rectitudo) substantiv femininrectitudine

credit rapid online ifn

*rectitúdine f. (lat. rectitúdo, -údinis, d. rectus, drept. V. co-rectitudine). Calitatea de a fi în linie dreaptă. Fig. Calitatea de a fi conform adevăratelor principiĭ (rațiuniĭ sănătoase): rectitudine de judecată. Corectitudine, justeță (la aparatu fotografic). substantiv femininrectitudine

rectitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. rectitúdinii substantiv femininrectitudine

rectitudine f. 1. ceeace-i în linie dreaptă; 2. fig. ceeace-i conform cu rațiunea, cu morala. substantiv femininrectitudine

RECTITUDÍNE s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate; sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude. substantiv femininrectitudine

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirectitudine

rectitudine  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rectitudine rectitudinea
plural rectitudini rectitudinile
genitiv-dativ singular rectitudini rectitudinii
plural rectitudini rectitudinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z