rect definitie

RECT¹- v. recto-. substantiv neutrurect

RECT²- v. recti-. substantiv neutrurect

–RECT³ Element secund de compunere savantă cu semnificația „drept”. [< fr. recte, cf. lat. rectus]. substantiv neutrurect

RECT s.n. Partea ultimă a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. [Var. rectum s.n. / < fr., lat. rectum]. substantiv neutrurect

RECT¹ s. n. porțiunea terminală a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. (< fr., lat. rectum/intestinum/) substantiv neutrurect

RECT²(O)-, -RÉCT/RECTI- elem. „drept”, „rect”. (< fr. rect/o/-, -recte, recti-, cf. lat. rectus) substantiv neutrurect

rect s. n., pl. récturi substantiv neutrurect

RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum]. substantiv neutrurect