recrutare definitie

RECRUTÁRE s.f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; (spec.) înscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta]. substantiv feminin recrutare

*recrutáre f. Acțiunea de a recruta: cercu de recrutare al județuluĭ cutare. substantiv feminin recrutare

recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri substantiv feminin recrutare

recrutare f. acțiunea de a recruta: recrutarea se făcea od. prin tragere la sorți. substantiv feminin recrutare

RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta. substantiv feminin recrutare

RECRUTÁ vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter]. verb tranzitiv recruta

RECRUTÁ vb. I. tr. 1. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.) II. intr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren) verb tranzitiv recruta

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză verb tranzitiv recruta

recrutà v. 1. a face recruți; 2. fig. a atrage într´o asociațiune; 3. a primi recruți: Academicianii se recrutează printre scriitori. verb tranzitiv recrutà

RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren. verb tranzitiv recruta

*recrutéz v. tr. (fr. recruter, d. recrue, recrut; it. reclutare). Fac recruțĭ, înrolez: a recruta soldațĭ, regimente, trupe. Fig. Atrag într´o societate orĭ partid: a recruta partizanĭ. V. refl. Din pescarĭ se recrutează ceĭ maĭ bunĭ marinarĭ. verb tranzitiv recrutez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului recrutare

recrutare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recrutare recrutarea
plural recrutări recrutările
genitiv-dativ singular recrutări recrutării
plural recrutări recrutărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z