recrut definitie

RECRÚT s.m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut]. substantiv masculinrecrut

RECRÚT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut) substantiv masculinrecrut

recrút (recrúți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut). substantiv masculinrecrut

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți substantiv masculinrecrut

recrut m. 1. soldat nou; 2. fig. persoană adaosă unei societăți. substantiv masculinrecrut

*recrút m. (fr. recrue [subst. verbal f. derivat din part. luĭ recroître, a crește ĭar], cu t scos din recruter, a recruta; it. sp. recluta; rus. rékrut, ung. rekruta. V. cresc). Soldat noŭ: a exercita recruțiĭ. Fig. Nou admis într´o societate orĭ într´un partid. – Vulg. răcut, în Trans. răgútă. V. răcan. substantiv masculinrecrut

RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut. substantiv masculinrecrut

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecrut

recrut  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recrut recrutul
plural recruți recruții
genitiv-dativ singular recrut recrutului
plural recruți recruților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z