recrimina definitie

RECRIMINÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< fr. récriminer]. verb tranzitiv recrimina

RECRIMINÁ vb. tr. a răspunde unor acuzații sau injurii prin altele; a reproșa; a acuza. (< fr. récriminer) verb tranzitiv recrimina

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză verb tranzitiv recrimina

recriminà v. a răspunde unor acuzări sau injurii. verb tranzitiv recriminà

RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer. verb tranzitiv recrimina

*recriminéz v. tr. (mlat. recriminari; fr. récriminer. V. incriminez). Răspund cu acuzațiune la acuzațiune: a recrimina contra acuzatoruluĭ tăŭ. verb tranzitiv recriminez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului recrimina

recrimina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) recrimina recriminare recriminat recriminând singular plural
recriminând recriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) recriminez (să) recriminez recriminam recriminai recriminasem
a II-a (tu) recriminezi (să) recriminezi recriminai recriminași recriminaseși
a III-a (el, ea) recriminea (să) recriminai recrimina recrimină recriminase
plural I (noi) recriminăm (să) recriminăm recriminam recriminarăm recriminaserăm
a II-a (voi) recriminați (să) recriminați recriminați recriminarăți recriminaserăți
a III-a (ei, ele) recriminea (să) recrimineze recriminau recrimina recriminaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z