recreație definitie

RECREÁȚIE s.f. Faptul de a (se) recrea¹; recreare; odihnă după un efort susținut; destindere. ♦ Pauză între două ore de curs în școli. [Gen. -iei, var. recreațiune s.f. / cf. fr. récréation, lat. recreatio]. substantiv feminin recreație

RECREÁȚIE s. f. 1. faptul de a (se) recrea¹; odihnă după un efort susținut; destindere. 2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc. (< fr. récréation, lat. recreatio) substantiv feminin recreație

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-) substantiv feminin recreație

RECREÁȚIE², recreații, s. f. (Rar) Recreere². [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation. substantiv feminin recreație

RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis. substantiv feminin recreație

*recreațiúne f. (lat. recreátio, -ónis. V. creațiune). Repaus (odihnă) pin [!] care prinzĭ puterĭ: a da recreațiune elevilor. Timpu acordat acestuĭ repaus: eleviĭ îs la (saŭ în) recreațiune. Lucru care te recreĭază (care-țĭ place mult): acest cîntec e o recreațiune. – Și -áție și -áre. substantiv feminin recreațiune

recreați(un)e f. 1. exercițiu plăcut ce odihnește de o muncă: copiii trebuie să iea recreațiuni scurte și dese; 2. timp acordat acestui repaos. substantiv feminin recreațiune