reconstitui definitie

credit rapid online ifn

RECONSTITUÍ vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică. 2. A restabili un fapt așa cum a fost. ♦ A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface un edificiu, o operă de artă pe bază de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p.i. reconstítui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer]. verb tranzitivreconstitui

RECONSTITUÍ vb. tr. 1. a constitui din nou, a recompune. ◊ a reface un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente; a reconstrui. ◊ (fig.) a readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute; a evoca. 2. a reconstrui (2). 3. a restabili un fapt așa cum a fost. ◊ (jur.) a stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. (< fr. reconstituer) verb tranzitivreconstitui

credit rapid online ifn

reconstituì v. a constitui din nou. verb tranzitivreconstituì

*reconstituĭ și -ĭésc, a v. tr. (re- și constituĭ, după fr. reconstituer). Fac cum era în ainte [!], restabilesc, vorbind de lucrurĭ: a reconstitui un oraș dărămat [!], o societate. verb tranzitivreconstituĭ

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie verb tranzitivreconstitui

RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer. verb tranzitivreconstitui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluireconstitui

reconstitui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)reconstitui reconstituire reconstituit reconstituind singular plural
reconstituind reconstituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reconstitui (să)reconstitui reconstituiam reconstituii reconstituisem
a II-a (tu) reconstitui (să)reconstitui reconstituiai reconstituiși reconstituiseși
a III-a (el, ea) reconstituie (să)reconstituiai reconstituia reconstitui reconstituise
plural I (noi) reconstituim (să)reconstituim reconstituiam reconstituirăm reconstituiserăm
a II-a (voi) reconstituiți (să)reconstituiți reconstituiați reconstituirăți reconstituiserăți
a III-a (ei, ele) reconstituie (să)reconstituie reconstituiau reconstitui reconstituiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z