reconduce definitie

credit rapid online ifn

*recondúc, dús, a -dúce v. tr. (re- și conduc, după fr. re-conduire). Conduc înapoĭ, acompaniez la întoarcere. verb tranzitivreconduc

recondúce vb. (ind. prez. 1 recondúc) verb tranzitivreconduce

credit rapid online ifn

reconduce v. a însoți pe cineva la plecare, mai ales din politeță. verb tranzitivreconduce

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluireconduce

reconduce  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)reconduce reconducere recondus reconducând singular plural
reconducând reconduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reconduc (să)reconduc reconduceam recondusei recondusesem
a II-a (tu) reconduci (să)reconduci reconduceai reconduseși reconduseseși
a III-a (el, ea) reconduce (să)reconduceai reconducea reconduse recondusese
plural I (noi) reconducem (să)reconducem reconduceam reconduserăm reconduseserăm
a II-a (voi) reconduceți (să)reconduceți reconduceați reconduserăți reconduseserăți
a III-a (ei, ele) reconduc (să)recondu reconduceau reconduseră reconduseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z