recompus definitie

*recompún, -pús, a -púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar. adjectivrecompun

RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer]. adjectivrecompune

*recompún, -pús, a -púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar. verb tranzitivrecompun

RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer]. verb tranzitivrecompune

RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer) verb tranzitivrecompune

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd verb tranzitivrecompune

RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Pref. re- + compune (după fr. recomposer). verb tranzitivrecompune

RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune. verb tranzitivrecompunere

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecompus

recompus   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recompus recompusul recompu recompusa
plural recompuși recompușii recompuse recompusele
genitiv-dativ singular recompus recompusului recompuse recompusei
plural recompuși recompușilor recompuse recompuselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z