Alege sensul dorit: recompunere -substantiv feminin recompunere -verb tranzitiv

recompunere definitie

credit rapid online ifn

RECOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. [< recompune]. substantiv femininrecompunere

recompúnere s. f., g.-d. art. recompúnerii; pl. recompúneri substantiv femininrecompunere

credit rapid online ifn

*recompozițiúne f. (re- și comp-). Acțiunea de a recompune. Lucru recompus. – Și -íție și recompúnere. substantiv femininrecompozițiune

*recompún, -pús, a -púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar. verb tranzitivrecompun

RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer]. verb tranzitivrecompune

RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer) verb tranzitivrecompune

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd verb tranzitivrecompune

RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Pref. re- + compune (după fr. recomposer). verb tranzitivrecompune

RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune. verb tranzitivrecompunere

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecompunere

recompunere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recompunere recompunerea
plural recompuneri recompunerile
genitiv-dativ singular recompuneri recompunerii
plural recompuneri recompunerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z