RECOMPÉNSĂ s.f. Răsplată, gratificație. ♦ Compensație, despăgubire. [< fr. récompense]. substantiv feminin recompensă
RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense) substantiv feminin recompensă
*recompénsă f., pl. e (fr. récompense, it. ricompensa). Răsplată, dar p. un serviciŭ saŭ un merit. substantiv feminin recompensă
recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse substantiv feminin recompensă
recompensă f. răsplată. substantiv feminin recompensă
RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense. substantiv feminin recompensă
RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser]. verb tranzitiv recompensa
RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser) verb tranzitiv recompensa
recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză verb tranzitiv recompensa
recompensà v. a da o recompensă, a răsplăti. verb tranzitiv recompensà
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser. verb tranzitiv recompensa
*recompenséz, a -á v. tr. (fr. récompenser, d. lat. re-compensare. V. compensez). verb tranzitiv recompensez
| recompensă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | recompensă | recompensa |
| plural | recompense | recompensele | |
| genitiv-dativ | singular | recompense | recompensei |
| plural | recompense | recompenselor | |