recombinare definitie

credit rapid online ifn

RECOMBINÁRE s.f. Acțiunea de a recombina și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar; recombinație. ◊ Recombinare genetică = schimb de material genetic între bacterii. [< recombina]. substantiv femininrecombinare

RECOMBINÁRE s. f. 1. acțiunea de a recombina. 2. (fiz.) neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar. 3. (biol.) apariție a unui nou genotip prin schimb de material genetic între doi parentali care diferă prin două proprietăți ereditare. (< recombina) substantiv femininrecombinare

credit rapid online ifn

recombináre s. f., g.-d. art. recombinắrii; pl. recombinắri substantiv femininrecombinare

RECOMBINÁRE, recombinări, s. f. 1. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. 2. (Genet.) Rearanjare a materialului genetic în momentul formării celulelor reproducătoare, datorită căreia gameții produși de un individ sunt extrem de variați din punct de vedere genetic. – V. recombina. substantiv femininrecombinare

RECOMBINÁ vb. I. tr. A combina din nou. [Cf. it. ricombinare]. verb tranzitivrecombina

RECOMBINÁ vb. tr. a combina din nou. (< fr. recombiner) verb tranzitivrecombina

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă verb tranzitivrecombina

RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. ♦ A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner. verb tranzitivrecombina

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecombinare

recombinare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recombinare recombinarea
plural recombinări recombinările
genitiv-dativ singular recombinări recombinării
plural recombinări recombinărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z