recomandare definitie

credit rapid online ifn

RECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; prezentare, recomandație. [< recomanda]. substantiv femininrecomandare

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri substantiv femininrecomandare

credit rapid online ifn

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda. substantiv femininrecomandare

*recomandațiúne f. (fr. recommandation; lat. commendatio). Acțiunea de a recomanda pe cineva: a solicita o scrisoare de recomandațiune de la un personagiŭ influent. Sfat, îndemn: a uĭta recomandațiunile părinteștĭ. Prezentare în lume: a face recomandațiunile în salon. Ceĭa ce te recomandă, te introduce în lume: frumuseța [!] e o recomandațiune mută. – Și -áție (rus. recomendáciĭa), dar ob. -áre. substantiv femininrecomandațiune

*recománd, a v. tr. (fr. recommander, lat. commendare. V. comand). Vorbesc orĭ scriŭ cuĭva despre cineva ca să-l apere, ca să-l protejeze: muri recomandîndu-mĭ copiiĭ săĭ, a recomanda examinatorilor un candidat. Fac demn de stimă, arăt meritele: faptele îl recomandă destul. (Ironic și despre defecte: faptele îl recomandaŭ destul pe bandit). Prezent [!], introduc în cunoștința cuĭva, spun numele: îțĭ recomand pe domnu Popescu. Spun saŭ poruncesc cuĭva, sfătuĭesc, îndemn: ĭ-am recomandat să nu plece. Cer să fie înscrisă în registru o scrisoare la poștă plătind o suprataxă, ca să fiŭ sigur de predare și să obțin despăgubirĭ în caz de perdere [!]. V. refl. Îmĭ spun numele și calitatea cînd fac cunoștință cu cineva: mă recomand Popescu, tipograf. Frumos te recomanzĭ ! halal să-țĭ fie ! (maĭ mult ironic). Prost te recomanzĭ ! urîte fapte facĭ ! – Fals recomînd (după comînd). verb tranzitivrecomand

RECOMANDÁ vb. I. 1. tr. A sfătui, a îndemna (la ceva); a prescrie, a indica (ceva). 2. tr. A-și da o părere favorabilă (despre cineva sau ceva). ♦ A propune, a indica (pe cineva) pentru un post. 3. refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele în vederea cunoașterii; a face cunoștință. ♦ A se da drept. ♦ tr. A face prezentările. [P.i. recománd, 3,6 -dă. / < fr. recommander]. verb tranzitivrecomanda

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă verb tranzitivrecomanda

RECOMANDÁ vb. I. tr. 1. a sfătui, a îndemna (la ceva); a prescrie, a indica (ceva). 2. a-și da o părere favorabilă (despre cineva sau ceva). ◊ a propune, a indica pentru un post. ◊ a face prezentările. II. refl. a se prezenta (cuiva); a face cunoștință. ◊ a se da drept (cineva). (< fr. recommander) verb tranzitivrecomanda

recomandà v. 1. a sprijini pe lângă cineva, ca să-i fie favorabil: a recomanda pe un funcționar superiorului său; 2. a face demn de stimă: meritele sale îl recomandă în destul; 3. a sfătui energic: recomandă-i să fie prudent; 4. a asigura o scrisoare plătind o taxă suplimentară. verb tranzitivrecomandà

RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander. verb tranzitivrecomanda

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecomandare

recomandare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recomandare recomandarea
plural recomandări recomandările
genitiv-dativ singular recomandări recomandării
plural recomandări recomandărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z