Alege sensul dorit: recolta -substantiv feminin recolta -verb tranzitiv

recolta definitie

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte substantiv femininrecoltă

RECÓLTĂ s.f. 1. Strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. 2. Produsele agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♦ (Fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. récolte, cf. it. ricolta]. substantiv femininrecoltă

RECÓLTĂ s. f. 1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. 2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ◊ epoca, timpul recoltării. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. récolte) substantiv femininrecoltă

recoltă, recolte s. f. (deț.) tutunul și mucurile de țigară adunate de chiștocari. substantiv femininrecoltă

*recóltă f., pl. e (fr. récolte, d. it. ricolta, care e part. f. d. ricógliere, a culege. V. reculeg, culeg). Fructe culese, cereale secerate: recolta viilor, a grîuluĭ. Fig. Rezultat, profit: după atîta muncă, nicĭ o recoltă. V. seceriș. substantiv femininrecoltă

recoltă f. 1. culesul bucatelor câmpului; 2. fructele culese: recoltă de grâu; 3. fig. culegere. substantiv femininrecoltă

RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte. substantiv femininrecoltă

RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter]. verb tranzitivrecolta

RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter) verb tranzitivrecolta

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză verb tranzitivrecolta

recoltà v. a face recoltă. verb tranzitivrecoltà

RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter. verb tranzitivrecolta

*recoltéz v. tr. (fr. récolter, d. récolte, recoltă). Culeg, secer, îmĭ rămîne, mă aleg cu: am recoltat mult grîŭ anu acesta. Fig. Mă aleg cu: a recolta ură. verb tranzitivrecoltez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirecolta

recolta  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)recolta recoltare recoltat recoltând singular plural
recoltând recoltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) recoltez (să)recoltez recoltam recoltai recoltasem
a II-a (tu) recoltezi (să)recoltezi recoltai recoltași recoltaseși
a III-a (el, ea) recoltea (să)recoltai recolta recoltă recoltase
plural I (noi) recoltăm (să)recoltăm recoltam recoltarăm recoltaserăm
a II-a (voi) recoltați (să)recoltați recoltați recoltarăți recoltaserăți
a III-a (ei, ele) recoltea (să)recolteze recoltau recolta recoltaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z