recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt verb tranzitivrecoace
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace. verb tranzitivrecoace
recoace verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)recoace | recoacere | recopt | recocând | singular | plural | ||
recocând | recoaceți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | recoc | (să)recoc | recoceam | recopsei | recopsesem | |
a II-a (tu) | recoci | (să)recoci | recoceai | recopseși | recopseseși | ||
a III-a (el, ea) | recoace | (să)recoceai | recocea | recoapse | recopsese | ||
plural | I (noi) | recoacem | (să)recoacem | recoceam | recoapserăm | recopseserăm | |
a II-a (voi) | recoaceți | (să)recoaceți | recoceați | recoapserăți | recopseserăți | ||
a III-a (ei, ele) | recoc | (să)recoacă | recoceau | recoapseră | recopseseră |