RECLÁMĂ s.f. Articol mic înserat într-o publicație prin care se recomandă publicului un produs industrial, o carte, un spectacol etc. ♦ Recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ♦ Totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. [< fr. réclame, cf. germ. Reklame]. substantiv feminin reclamă
RECLÁMĂ s. f. 1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ◊ totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. 2. articol mic inserat într-o publicație pentru reclamă (1). (< fr. réclame) substantiv feminin reclamă
*reclámă f., pl. e (fr. réclame, d. réclamer, a reclama, după engl. to reclaim, care în Statele Unite are înț. de „a atrage atențiunea”). Anunț tipărit într´un ziar saŭ afipt pe vre-un zid p. a recomanda cumpărătorilor un articul [!] comercial, o carte, un candidat la alegerĭ ș. a.: reclama e sufletu comercĭuluĭ, negustoru trebuĭe să facă reclamă mărfiĭ. substantiv feminin reclamă
reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme substantiv feminin reclamă
reclamă f. articolaș într’un ziar spre a lăuda și recomanda o carte, un obiect de comerț, etc. substantiv feminin reclamă
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame. substantiv feminin reclamă
*reclám, a -á v. tr. (lat. reclamare, a striga. V. re-chem, a-clam). Cer cu insistență, revindic: a reclama un drept, o datorie neplătită, o vită pripășită. Cer, am nevoĭe de, exig: grădina reclamă multă îngrijire. Denunț, pîrăsc, mă plîng contra: l-aŭ reclamat la poliție. V. intr. Mă plîng, protestez: toțĭ aŭ reclamat contra luĭ. verb tranzitiv reclam
reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă verb tranzitiv reclama
RECLAMÁ vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclám. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare]. verb tranzitiv reclama
RECLAMÁ vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame) verb tranzitiv reclama
reclamà v. 1. a cere cu stăruință ca ceva cuvenit: a reclama prețul muncii; 2. a avea trebuință de: sănătatea reclamă cruțare; 3. a protesta: a reclama încontra unei nedreptăți. verb tranzitiv reclamà
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer. verb tranzitiv reclama
| reclamă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | reclamă | reclama |
| plural | reclame | reclamele | |
| genitiv-dativ | singular | reclame | reclamei |
| plural | reclame | reclamelor | |