recitativ definitie

credit rapid online ifn

RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo]. substantiv neutrurecitativ

RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo) substantiv neutrurecitativ

credit rapid online ifn

*recitatív n., pl. e (fr. récitatif, d. it. recitativo, d. recitare, a recita). Un fel de cîntec declamat și nesupus măsuriĭ. V. melopeĭe. substantiv neutrurecitativ

recitatív s. n., pl. recitatíve substantiv neutrurecitativ

recitativ n. cântec ce nu e supus măsurei. substantiv neutrurecitativ

RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif. substantiv neutrurecitativ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecitativ

recitativ  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recitativ recitativul
plural recitative recitativele
genitiv-dativ singular recitativ recitativului
plural recitative recitativelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z