recitare definitie

credit rapid online ifn

RECITÁRE s.f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare, recitație; (concr.) poezie recitată. [Pl. -tări. / < recita]. substantiv femininrecitare

RECITÁRE s. f. acțiunea de a recita; declamare. ◊ poezie recitată. ◊ executare a unei bucăți muzicale în genul unui recitativ. (< recita) substantiv femininrecitare

credit rapid online ifn

recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắri substantiv femininrecitare

RECITÁRE, recitări, s. n. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita. substantiv femininrecitare

*recít și -éz, a v. tr. (lat. récito, -áre. V. citez). Spun pe de rost în fața lumiiĭ, maĭ ales poeziĭ: eleviĭ aŭ recitat poeziĭ. Muz. Execut un recitativ. verb tranzitivrecit

RECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare]. verb tranzitivrecita

RECITÁ vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare) verb tranzitivrecita

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă verb tranzitivrecita

recità v. a spune cu glas tare ceva învățat pe dinafară. verb tranzitivrecità

RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter. verb tranzitivrecita

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecitare

recitare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recitare recitarea
plural recitări recitările
genitiv-dativ singular recitări recitării
plural recitări recitărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z