RECITÁNT, -Ă adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. // s.m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. [< fr. récitant]. adjectivrecitant
RECITÁNT, -Ă I. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. II. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. (< fr. récitant) adjectivrecitant
recitánt1 adj. m., pl. recitánți; f. recitántă, pl. recitánte adjectivrecitant
recitánt2 s. m., pl. recitánți adjectivrecitant
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant. adjectivrecitant
recitant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | recitant | recitantul | recitantă | recitanta |
plural | recitanți | recitanții | recitante | recitantele | |
genitiv-dativ | singular | recitant | recitantului | recitante | recitantei |
plural | recitanți | recitanților | recitante | recitantelor |