recirculare definitie

credit rapid online ifn

RECIRCULÁRE s.f. Recirculație. [< re- + circulare]. substantiv femininrecirculare

recirculáre s. f., g.-d. art. recirculắrii substantiv femininrecirculare

credit rapid online ifn

RECIRCULÁRE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula. substantiv femininrecirculare

RECIRCULÁ vb. tr. a face să intre într-un proces de circulație. (< fr. récirculer) verb tranzitivrecircula

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă verb tranzitivrecircula

RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer). verb tranzitivrecircula

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecirculare

recirculare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recirculare recircularea
plural recirculări recirculările
genitiv-dativ singular recirculări recirculării
plural recirculări recirculărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z