recipient definitie

RECIPIÉNT s.n. 1. Vas în care se ține, se transportă un material solid (în stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. récipient, cf. lat. recipiens – care primește]. substantiv neutru recipient

RECIPIÉNT s. n. 1. vas pentru colectarea, păstrarea sau transportul unor materiale solide (în stare de granule sau de pulbere) ori a unor substanțe lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. (< fr. récipient, lat. recipiens) substantiv neutru recipient

*recipiént n., pl. e (lat. recipiens, -éntis, care primește, d. recipere, a primi. V. receptacul). Vas orĭ cavitate în care se adună un lichid orĭ un fluid la o mașină: recipientu alambiculuĭ. Clopotu supt [!] care se face vidu la mașina pneŭmatică. substantiv neutru recipient

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte substantiv neutru recipient

recipient n. 1. vas chimic de primit un lichid sau gaz; 2. clopot de sticlă așezat pe platoul mașinei pneumatice. substantiv neutru recipient

RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis. substantiv neutru recipient

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului recipient

recipient   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recipient recipientul
plural recipienturi recipienturile
genitiv-dativ singular recipient recipientului
plural recipienturi recipienturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z