*recipiendár, -ă s. (lat. recipiendus, care trebuĭe primit, d. recipere, a primi. V. rețetă). Rar. Persoană care trebuĭe să fie primită solemn într´o societate: discursu recipiendaruluĭ la Academie. substantiv masculin și femininrecipiendar
recipiendar m. cel primit solemn într’o societate. substantiv masculin și femininrecipiendar
recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre substantiv masculin și femininrecipiendară
recipiendar substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | recipiendar | recipiendarul | recipiendară | recipiendara |
plural | recipiendari | recipiendarii | recipiendare | recipiendarele | |
genitiv-dativ | singular | recipiendar | recipiendarului | recipiendare | recipiendarei |
plural | recipiendari | recipiendarilor | recipiendare | recipiendarelor |