recif definitie

RECÍF s.n. Formație de stânci submarine rezultată prin acumularea de organisme care trăiesc în colonii și care secretă carbonat de calciu. [< fr. récif, cf. sp. arrecife < ar. arrasif – dig]. substantiv neutrurecif

RECÍF s. n. formație de stânci submarine rezultată din scheletele calcaroase ale unor organisme ce trăiesc în colonii. (< fr. récif) substantiv neutrurecif

*recíf m. și n., pl. e (fr. récif, d. sp. ârrecife, șosea, care vine d. ar. ar-recif). Geogr. Șir de stîncĭ la suprafața măriĭ (ca pe coasta Calvadosuluĭ, în Francia). substantiv neutrurecif

recíf s. n., pl. recífe substantiv neutrurecif

RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif. substantiv neutrurecif