rechizitor definitie

credit rapid online ifn

RECHIZITÓR s.n. v. rechizitoriu. substantiv neutrurechizitor

rechizitór (= rechizitoriu) s. n., pl. rechizitórii substantiv neutrurechizitor

credit rapid online ifn

RECHIZITÓR s. n. v. rechizitoriu. substantiv neutrurechizitor

*rechizitóriŭ n. (d. lat. requisitum, supinu luĭ requirere, a întreba; fr. requisitoire. V. rechizițiune). Acuzarea pronunțată de procuror la judecată. Fig. Acuzațiune violentă. substantiv neutrurechizitoriŭ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirechizitor

rechizitor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rechizitor rechizitorul
plural rechizitorii rechizitoriile
genitiv-dativ singular rechizitor rechizitorului
plural rechizitorii rechizitoriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z