reduceri si promotii 2018
Definitie rechiziție - ce inseamna rechiziție - Dex Online

rechiziție definitie

RECHIZÍȚIE s.f. Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare în anumite perioade. [Gen. -iei, var. rechizițiune s.f. / cf. fr. réquisition, lat. requisitio]. substantiv feminin rechiziție

RECHIZÍȚIE s. f. măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri necesare armatei sau statului în timp de război. (< fr. réquisition, lat. requisitio, germ. Requisition) substantiv feminin rechiziție

rechizíție (-ți-e) s. f., art. rechizíția (-ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (-ți-i-) substantiv feminin rechiziție

RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din fr. réquisition, germ. Requisition. substantiv feminin rechiziție

*rechizițiúne f. (lat. re-quisítio, -ónis, d. re-quirere, re-quisitum, derivat d. quáerere, a întreba. V. chestiune). Cererea uneĭ autoritățĭ de a i se pune la dispozițiune oamenĭ de serviciŭ, vite, vehicule, proviziunĭ ș. a.: caĭ de rechizițiune. Fig. Lucru de rechizițiune, lucru prost, de calitate inferioară. – Ob. -íție. Vulg. recheziție. V. beĭlic. substantiv feminin rechizițiune

rechiziți(un)e f. ordin dat de autoritate spre a-i se pune la dispozițiune oameni sau lucruri: cai de rechiziție. substantiv feminin rechizițiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rechiziție

rechiziție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rechiziție rechiziția
plural rechiziții rechizițiile
genitiv-dativ singular rechiziții rechiziției
plural rechiziții rechizițiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z