rechin definitie

RECHÍN s.m. 1. Pește marin răpitor cu trupul fusiform, cu botul ascuțit și cu mai multe șiruri de dinți. 2. (Fig.) Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. [< fr. requin]. substantiv masculinrechin

RECHÍN s. m. 1. pește marin răpitor, fusiform, cu botul ascuțit și cu mai multe șiruri de dinți. 2. (fig.) om lacom și lipsit de scrupule. (< fr. requin) substantiv masculinrechin

rechín (rechíni), s. m. – Pește marin răpitor. Fr. requin. substantiv masculinrechin

rechin, rechini s. m. (intl.) 1. polițist. 2. procuror. 3. recidivist lipsit de scrupule. 4. persoană cu autoritate în mediul de detenție prin vechimea sa în închisoare. substantiv masculinrechin

rechín s. m., pl. rechíni substantiv masculinrechin

rechin m. pește gros de mare foarte măncăcios (= fr. requin). substantiv masculinrechin

*rechín m. (fr. requin, de origine nesigură). Un fel de pește oceanic foarte vorace care ajunge pînă la o lungime de 8 metri și care e în apă ceĭa ce e tigru pe uscat. (Rechiniĭ trăĭesc pe la tropice pin [!] oceanu Atlantic și Indian. Dar de cînd s´a tăĭat istmu Suezuluĭ, aŭ pătruns și în marea Mediterană, și chear [!] în Adriatica, unde fac din cînd în cînd victime omeneștĭ). Fig. Om feroce și vorace. substantiv masculinrechin

RECHÍN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului și cu schelet cartilaginos; (și la sg.) pește care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. – Din fr. requin. substantiv masculinrechin