rechemare definitie

credit rapid online ifn

*rechemáre f. Acțiunea de a rechema: scrisorĭ de rechemarea [!] unuĭ ambasador. substantiv femininrechemare

rechemáre s. f., g.-d. art. rechemắrii; pl. rechemắri substantiv femininrechemare

credit rapid online ifn

rechemare f. acțiune prin care se recheamă un ambasador: scrisori de rechemare. substantiv femininrechemare

RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema. substantiv femininrechemare

*rechém, a v. tr. (d. chem. V. reclam. Se conj. ca chem). Chem ĭar. Chem înapoĭ, vorbind de un funcționar trimes peste hotar: a rechema un ambasador. Fig. Aduc aminte (fr. rappeler): a rechema trecutu. V. revoc. verb tranzitivrechem

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme verb tranzitivrechema

rechemà v. 1. a chema din nou; 2. a face să revie un ambasador. verb tranzitivrechemà

RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema. verb tranzitivrechema

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirechemare

rechemare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rechemare rechemarea
plural rechemări rechemările
genitiv-dativ singular rechemări rechemării
plural rechemări rechemărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z