rebutare definitie
- Vezi aici mai multe rimerebutare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cureb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
REBUTÁRE s.f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. [< rebuta]. substantiv femininrebutare
rebutáre s. f., g.-d. art. rebutắrii; pl. rebutắri substantiv femininrebutare
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta. substantiv femininrebutare
REBUTÁ vb. I. tr. A da (ceva) la rebut; a respinge, a arunca (ca necorespunzător). [< fr. rebuter]. verb tranzitivrebuta
REBUTÁ vb. tr. a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. (< fr. rebuter) verb tranzitivrebuta
rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză verb tranzitivrebuta
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter. verb tranzitivrebuta
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirebutare
| rebutare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | rebutare | rebutarea |
| plural | rebutări | rebutările | |
| genitiv-dativ | singular | rebutări | rebutării |
| plural | rebutări | rebutărilor | |