rebo definitie

RÉBO s.n. Gen de rebus având soluția, ca și monoverbul, într-un singur cuvânt, care rezultă din citirea ligamentată a unor imagini, formând un tablou unitar. ◊ Rebo anagramat = rebo a cărui soluție se obține prin anagramarea literelor ce formează cuvintele ilustrate. [Pl. -ouri. / cf. fr. rebot – joc cu mingea]. substantiv neutrurebo

RÉBO s. n. rebus având soluția, alcătuită, ca și monoverbul, dintr-un singur cuvânt. (< fr. rebot) substantiv neutrurebo

rebó s. n., art. rebóul; pl. rebóuri substantiv neutrurebo

REBÓ, rebouri, s. n. Joc asemănător monoverbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene. [Acc. și: rébo] – Din fr. rebot. substantiv neutrurebo