REBELIÚNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione]. substantiv femininrebeliune
REBELIÚNE s. f. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion) substantiv femininrebeliune
*rebeliúne f. (lat. rebéllio, -ónis). Răscoală, revoltă, răzvrătire, sedițiune, insurecțiune. substantiv femininrebeliune
rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni substantiv femininrebeliune
rebeliune f. răscoală, răsvrătire. substantiv femininrebeliune
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion. substantiv femininrebeliune
| rebeliune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | rebeliune | rebeliunea |
| plural | rebeliuni | rebeliunile | |
| genitiv-dativ | singular | rebeliuni | rebeliunii |
| plural | rebeliuni | rebeliunilor | |