rebegit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimerebegit
- Vezi aici mai multe rimerebegit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cureb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugit
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi. adjectivrebegit
rebegí (rebegésc, rebegít), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig). verbrebegi
rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă verbrebegi
rebegì v. a înțepeni de frig, a amorți: barza de frig rebegită ISP. [Origină necunoscută]. verbrebegì
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”. verbrebegi
rebegésc (mă) v. refl. (ung. rebegni și remegni, a te teme, a tremura). Fam. Amorțesc de frig, înțepenesc, mă îngurzesc: ce te-aĭ rebegit așa? Fig. Îmĭ ĭaŭ o înfățișare păcătoasă, sărăcăcĭoasă. – În nord ribe- și răbi-, în sud și răbe-: răbegit de frig (VR. 1920, 10, 517). verbrebegesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirebegit
| rebegit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | rebegit | rebegitul | rebegită | rebegita |
| plural | rebegiți | rebegiții | rebegite | rebegitele | |
| genitiv-dativ | singular | rebegit | rebegitului | rebegite | rebegitei |
| plural | rebegiți | rebegiților | rebegite | rebegitelor | |