rebegi definitie

rebegí (rebegésc, rebegít), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig). verbrebegi

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă verbrebegi

rebegì v. a înțepeni de frig, a amorți: barza de frig rebegită ISP. [Origină necunoscută]. verbrebegì

REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”. verbrebegi

rebegésc (mă) v. refl. (ung. rebegni și remegni, a te teme, a tremura). Fam. Amorțesc de frig, înțepenesc, mă îngurzesc: ce te-aĭ rebegit așa? Fig. Îmĭ ĭaŭ o înfățișare păcătoasă, sărăcăcĭoasă. – În nord ribe- și răbi-, în sud și răbe-: răbegit de frig (VR. 1920, 10, 517). verbrebegesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirebegi

rebegi verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)rebegi	rebegire	rebegit	rebegind	singular	plural
		(a)rebegi	rebegire	rebegit	rebegind	rebegind	rebegiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rebegesc	(să)rebegesc	rebegeam	rebegii	rebegisem
	a II-a (tu)	rebegești	(să)rebegești	rebegeai	rebegiși	rebegiseși
	a III-a (el, ea)	rebegește	(să)rebegeai	rebegea	rebegi	rebegise
plural	I (noi)	rebegim	(să)rebegim	rebegeam	rebegirăm	rebegiserăm
	a II-a (voi)	rebegiți	(să)rebegiți	rebegeați	rebegirăți	rebegiserăți
	a III-a (ei, ele)	rebegesc	(să)rebegească	rebegeau	rebegiră	rebegiseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z