REBARBATÍV, -Ă adj. Respingător, urât, aspru (la înfățișare). ♦ (Fig.) Cuvânt rebarbativ = cuvânt cu aspect urât, complet străin pentru o limbă. [< fr. rébarbatif]. adjectivrebarbativ
REBARBATÍV, -Ă adj. 1. cu aspect respingător, urât; aspru; neplăcut. 2. (fig.) care se împotrivește la ceva, refractar. (< fr. rébarbatif) adjectivrebarbativ
rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve adjectivrebarbativ
rebarbativ a. aspru și respingător (la înfățișare). adjectivrebarbativ
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif. adjectivrebarbativ
rebarbativ adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rebarbativ | rebarbativul | rebarbativă | rebarbativa |
plural | rebarbativi | rebarbativii | rebarbative | rebarbativele | |
genitiv-dativ | singular | rebarbativ | rebarbativului | rebarbative | rebarbativei |
plural | rebarbativi | rebarbativilor | rebarbative | rebarbativelor |