reávăn, -ă adj., pl. revenĭ, revene (slav, ca și țeapăn). Vest. Sud. Umed, jilav: pămînt reavăn. S. n. fără pl. Umezeală, reveneală: din reavănu brazdeĭ (CL. 1911, 363). În nord rávăn, -ă, dar pl. tot revenĭ, revene. V. igrasios. adjectiv reavăn
reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene adjectiv reavăn
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”. adjectiv reavăn
| reavăn | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | reavăn | reavănul | reavănă | reavăna |
| plural | reveni | revenii | revene | revenele | |
| genitiv-dativ | singular | reavăn | reavănului | revene | revenei |
| plural | reveni | revenilor | revene | revenelor | |